Sunt freelancer de cinci ani și în atâția ani mi-a plăcut să lucrez dintr-o bază. În primii ani baza a fost Bucureștiul, îmi amenajasem acasă un birou nici mare nici mic, un scaun cât de cât confortabil și gata. Mă decisesem că acolo vor lua naștere ideile și proiectele mele. După primul an m-am răzgândit, am început să-mi iau biroul în spate și să călătoresc. Timid, făceam escapade de maximum două săptămâni și nu prea departe, preferam Europa pentru internet mai bun, confort și o distanță relativ mică, să mă pot întoarce rapid acasă dacă un client își dorește să stabilească o întâlnire cu mine. Trăiam cu impresia că business-ul meu crește dacă eu rămân într-un loc fix. 

Italia, Franța, Letonia, Lituania, Elveția. Germania, Spania, Austria, sunt câteva dintre țările din Europa care m-au văzut cu laptopul în spate. Lucrând și visând. Unele doar pentru câteva zile, altele pentru o săptămână, maximum două. Iar de fiecare dată când ajungeam într-o țară nouă mă întrebam oare cum ar fi să locuiesc aici, cum ar fi să pot să rămân aici pentru o lună, să înțeleg mai bine localnicii, să petrec timp cu ei, să învăț să gătesc ca ei, să înțeleg cum gândesc și ce aș putea să învăț de la ei. Îmi doream să cresc prin călătorii, nu doar să bifez obiective pe hartă și să-mi creez subiecte de discuție.  La evenimentele NO.MAD Talks pe care am început să le organizez în 2018, am început să cunosc tot felul de freelanceri care aveau baza oriunde, care creșteau prin călătorii fără teama că vor rămâne fără muncă. Eu nu eram încă acolo, doar visam cu ochii deschiși. Și asta s-a întâmplat vreme de cinci ani, cinci ani în care am urmărit pe social media freelanceri curajoși care schimbau țările precum șosetele, reușind să-și creeze viața perfectă. A urmat o perioadă în care nu doar am visat să am și eu acest stil de viață, dar am început și să le vorbesc tuturor despre el. 

Primul pas spre a călători remote pe termen lung a fost schimbarea de mindset. În 2020, când toată activitatea mea s-a mutat online, am înțeles că business-ul poate funcționa la fel de bine și de la distanță. În ultimii doi ani, toți antreprenorii s-au familiarizat cu întâlnirile pe Zoom, fișierele comune în Drive și discuții pe mail, întâlnirile la cafea au trecut pe locul doi, eficiența în business a ocupat locul întâi. Nu mi-a venit să cred cât timp economiseam și câtă energie aveam la final de zi, când nu mai trebuia să petrec atâta timp pe drum să ajung la întâlniri, mă simțeam eliberată. Mi-am propus apoi să testez acest sistem de lucru atât cu clienții vechi, cât și cu clienții noi, să semnăm contractele digital, să livrez toate proiectele online, fără să fie nevoie de prezența mea fizică. Sistemul a funcționat perfect, cu excepția evenimentelor offline, unde mi-am rezervat timp special în agendă să le organizez. Atunci mi-am spus că la finalul anului 2022 voi pleca trei luni în lume, să testez stilul de nomad pe termen lung, să lucrez și să călătoresc, să-mi iau toată viața cu mine în spate, nu doar proiectele. 

În octombrie 2022 am renunțat la chiria din București, mi-am dus hainele la prieteni, și am plecat. Planul a fost și este, în continuare, să lucrez din Asia și să călătoresc. Să nu-mi pun viața pe pauză, să nu-mi iau un an sabatic, să le îmbin, să creez un stil de viață sustenabil. 

Pe 4 noiembrie s-a împlinit o lună de când sunt nomad cu acte în regulă. Și iată mai jos câteva lucruri pe care le-am aflat:

Mindest de călător versus mindset de nomad

Când totul este nou și atrăgător în jur, nu ai răbdare să stai la laptop. Vrei să vezi, să trăiești, să experimentezi, să te bucuri de fiecare minut în parte. Ai o stare de agitație și de grabă de parcă niciodată nu-ți ajunge timpul să vezi ce ți-ai propus. De ce? Pentru că încă ești setat pe modul de funcționare al călătorului sau al turistului, care se trezește de dimineață, aleargă toată ziua între obiective, vine acasă și doarme buștean, iar a doua zi are o ușoară amnezie, pentru că a făcut prea multe și a uitat. Când ești nomad, zilele încep ușor. Eu mă trezesc în fiecare dimineață la ora șase, fac yoga sau pilates, meditez, lucrez câteva ore, iau micul dejun și apoi plec. Plecările mele să explorez orașul încep aproape de prânz. La început a fost ușor frustrant să spun pas la obiective turistice sau diverse întâlniri, mai ales că oamenii cu care ne întâlnim pe drum nu lucrează, majoritatea sunt în an sabatic, luni de descoperire sau și-au dat demisia să călătorească. Mindestul de nomad presupune să ai zi doar de lucru de dimineață până seara sau doar zi de explorare, înseamnă timp pentru sport, timp pentru a vorbi cu prietenii, de a citi, poate de a face un curs nou, înseamnă să te ocupi de toate laturile vieții tale, exact ca și cum ai fix acasă. 

Să lucrezi remote înseamnă mai mult sens 

Una dintre problemele pe care le-am avut eu în București, era cumva lipsa de claritate. Când am descoperit energia creatoare și cât de frumos este sentimentul să-ți creezi propriile proiecte, parcă nimic nu m-a mai putut opri. Am vrut să fac de toate, să țin cursuri de comunicare, să cresc comunitatea NO.MAD, să organizez evenimente, să ofer consultanță antreprenorilor, să scriu o carte. Ei bine, când timpul la laptop se înjumătățește ce alegi să faci? În mod normal alegi ce este mai important pentru tine. Nu spun că acum am 100% claritate, dar simt că sunt pe drumul cel bun. 

Disciplina, cel mai bun prieten al nomadului 

Ca să reușesc să lucrez, să-mi duc stilul de viață mai departe, să nu renunț la educația mea sau le creșterea personală, la pasiuni sau la prieteni, am început să am mai multă disciplină. În fiecare seară adorm la ora 22.00 și mă trezesc la ora 6.00. Prefer să am nopțile pentru odihnă decât pentru petrecut, ca să am zilele la dispoziție să jonglez cu toate elementele de viața mea, pe care vreau să le duc la următorul nivel.

Dacă vrei să vorbim despre strategie în comunicare sau viața de nomad digital, îmi poți scrie oricând aici.