Povești

O comunitate, o petrecere surpriză, doi ani și un gol în stomac

Mâna mea este brusc prea mică pentru cele două buchete de flori, unul îl pierd pe drum fără să-mi dau seama și nu mă mir. Încă port cu mine o stare de euforie, de parcă acum m-am îndrăgostit. E ora două dimineață și mai am cincisprezece minute până acasă, merg mai încet ca în mod obișnuit doar să prelungesc puțin starea de plăcere. Vin de la petrecerea surpriză pe care oamenii din comunitatea NO.MAD au organizat-o pentru mine, pentru proiect, pentru ei. Trebuia să mă văd cu Anca la o bere, dar când am intrat la Flip Flop toate perechile de ochi din încăpere erau pe mine. Din gurile pe care nu le mai văzusem de mai bine de trei luni ieșeau urări zgomotoase, apoi eram cuprinsă în îmbrățișări la piepturi pe care le știam sau pe care nu le-am mai atins niciodată. Mi-am ținut respirația de parcă cineva m-ar fi băgat cu capul într-un bazin cu apă rece, iar apoi după zece minute am ieșit la suprafață și m-am relaxat. Aveam inima în gât, un braț cu flori, cadouri și mulți oameni care îmi așteptau reacția. Prima reacție a fost să mă întreb în gând de ce merit asta, ce am făcut pentru ei,  a doua reacție a fost să mi se umple ochii cu lacrimi, să beau o bere și să mă bucur de prezența lor.

Mai am zece minute până acasă, un cuplu trece râzând pe lângă mine, îmi cade coiful de sărbătorită de pe cap și mă aplec să-l ridic. Îmi pierd echilibru, dar mă redresez repede, mă felicit că m-am oprit la trei beri. Încep să am flash-uri de la petrecere, când am observat oamenii cum se potrivesc unii cu ceilalți, cum râd tare deși s-au cunoscut acum, cum povestesc despre problemele lor fără rețineri, cum își oferă ajutorul deși nici ei nu au atât de mult timp, cum sunt conectați într-o poveste ce acum are sens pentru ei. Mi-a luat patru ore și un drum pe jos de treizeci de minute ca să înțeleg ce am făcut bine pentru toți oamenii care au venit să-mi ureze la mulți ani, le-am oferit ce nu avem eu acum doi ani. Le-am oferit un cerc de încredere unde să-și crească business-ul și pe ei, unde oamenii nu sunt apreciați numai pentru munca lor, ci sunt apreciați pentru cine sunt și ce gândesc, unde toți suntem egali în probleme și în reușite, unde poți fi tu, fără te îmbraci la patru ace ca să primești atenție.

De multe ori am crezut că NO.MAD Talks înseamnă ceva doar pentru mine, de multe ori m-am bazat pe el ca pe un prieten bun, m-a scos din stări deprimante ținându-mi minte ocupată, mi-a dat sens atunci când nu l-am găsit, m-a scos din casă, mi-a adus prieteni, clienți și multe nopți pierdute. Ieri am realizat că NO.MAD Talks a devenit un prieten bun și pentru oamenii din comunitate. Iar de când am lansat Kind Market, proiectul nostru care pune antreprenorii în contact cu freelancerii, și care ne-a adus alături încă 400 de oameni și aproximativ 1000 de match-uri, parcă lucrurile sunt și mai închegate. 1000 de proiecte ce au fost finalizate sau sunt în curs de realizare s-au întâmplat datorită NO.MAD, 400 de oameni s-au cunoscut prin noi și au avut curajul să îmbrățișeze o idee diferită. Nu știu dacă e mult sau puțin, știu doar că oamenii de lângă mine și oamenii din comunitate mi-au umplu multe goluri pe care nici nu știam că le am. Vă mulțumesc că sunteți alături de mine și construim împreună!

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.