Jurnal de NO.MAD de la Castel

Jurnal de NO.MAD de la Castel

28 feb  – 1 martie 

Este atât de mult frumos în jurul meu, încât nu mai vreau să închid ochii niciodată, i-am spus unui prieten când m-a întrebat cum mă simt. Pe corp mi-au apărut ochi în plus și guri pe care nu le-am avut niciodată, simt fiecare colț din castel cum îmi intră prin pori. Iar mirosul, mirosul mă înnebunește. Afară miroase a iarbă verde proaspătă, am impresia că aici și iarba este fericită, altfel cum s-ar explica verdele atât de crud și bogăția ei în plină iarnă. Iar în castel, în castel miroase a lemn ars în șemineu, a pace și liniște. Sunt aici de două zile, acum când am început să scriu jurnalul am trecut de a doua noapte. Toate camerele sunt imense, camera în care stau eu are pat cu baldachin, birou, și o zonă de relaxare cu canapele și măsuțe, toată mobila fiind originală. Am fost întotdeauna pasionată de căldiri vechi, conace și castele, dar nu am locuit niciodată în unul. Hahaha. Mi se pare amuzant că fac afirmația asta în scris, că nu obișnuiesc să locuiesc în castele. Dar acum, acum mă simt ca într-un basm de dimineață până seara. Când mi-am rezervat cazarea aici la Castel, prietenii m-au întrebat dacă nu o să mă plictisesc două săptămâni în același loc, ei bine, acum îmi dau seama că nu am cum să mă plictisesc. Sunt atâtea tablouri de admirat, mobilă de atins, camere de descoperit și poteci de călcat în grădină. Mai sunt și oamenii de aici, cu care abia ieri am început să mă împrietenesc. Nu pentru că nu aș fi eu o fire sociabilă, ci pentru că toți digitali nomazii sunt foarte serioși și lucrează de dimineață până seara, iar pentru că Castelul este imens, este greu să ne întâlnim pe parcursul zilei. În schimb ieri, 1 martie, am mâncat bezele coapte la focul de la șemineu, am povestit, iar apoi Gab (un nomad brazilian) ne-a susținut un workshop de astrologie. 

Oamenii de aici îmi spui Iuni, cu accent pe primul I. I-au dat o cadență care îmi place mult, mă face să mă simt mai europeană, poate chiar ușor franțuzoaică. Sunt două fete din Germania foarte simpatice, pe care deja le-am invitat în România și la festivalul Anonimul, să privim filme sub cerul înstelat. Li s-a luminat privirea și mi-au acceptat invitația. 

Pentru că am primit foarte multe întrebări despre castel, prețuri, unde este și așa mai departe. O să scriu mai jos detaliile organizatorice, apoi acest articol plănuiesc să-l actualizez zilnic, să rămână pe blog ca jurnalul meu de la Castel, jurnalul unui vis împlinit. 

Unde este Castelul? 

În orășelul Carentan, un oraș mic din Nordul Franței, Normanida. Am ajuns aici cu avionul până la Paris, apoi două metrouri și un tren. Din gara Carentan m-au preluat gazdele castelului.

Prețul? 

Prețurile sunt disponibile pe site-ul lor și diferă în funcție de camera pe care o alegi, perioada în care vii și numărul de persoane. În preț este inclus micul dejun, cu unt / gem / cereale / fructe / suc de portocale etc. 

Alte lucruri bune de știu? 

Cu mesele de prânz și cină se organizează fiecare. Adică fiecare își face cumpărăturile de la supermarketul din zonă. La supermarket nu ai cum să ajungi pe jos, dar sunt organizate cumpărături de două ori pe săptămână, miercuri și sâmbătă. 

1 martie, primul mic dejun la castel

1 – 6 martie la Castel

De când am fondat comunitatea NO.MAD Talks, m-am gândit întotdeauna cum ar fi să merg să lucrez cu alți nomazi în Europa. Chiar dacă castelul este impresionant prin arhitectura și istorie, motivul principal pentru care am ales locul este că este un coliving, iar asta înseamnă că am ocazia să lucrez și să locuiesc împreună cu alți oameni care au valori similare cu ale mele. Primele zile aici am fost ușor timidă, ce să le spun mă intrebam, ce legături am oare cu ei? Finalul de săptămână în schimb, vineri și sâmbătă a fost mult despre conexiune. Am jucat împreună Escape Room, un joc special creat pentru castel, apoi am petrecut până dimineață. Iar sâmbătătă am plecat cu alți doi nomazi în excursie la Mont Saint Michel, am pus câteva fotografii aici.

În timp ce eram la petrecere, mă uitat în jur și mi-am dat seama că oamenii de acasă, din România, prieteni de-ai mei, dar și freelanceri din comunitate sunt, de multe ori, mult mai talentați și buni la ceea ce fac, însă cară după ei atâtea frici și blocaje, încât asta le transformă viața în una extrem de dificilă. Mă uitam la una dintre tipele nomade din Franța, așa de dezinvoltă, avea atât de multă încredere în ea încât ocupa tot ringul de dans. Și nu doar ea, fetele din Spania, dar și din Germania sunt fix la fel. Mereu pregătite să spună ce gândesc, pășesc cu încredere, mereu cu idei, dar în același timp calde și gata să te complimenteze. Mentalitatea europeană și modul în care au fost crescute sigur face diferența. Și, da, mi-ar plăcea să văd mai mult freelanceii din România care ies din carapace au încredere îi ei și fac ceea ce își doresc.

O altă idee interesantă pe care am descoperit-o aici, este că nu mai există diferențe aproape deloc între angajați și antreprenori / freelanceri, toți sunt acum nomazi, din moment ce compania le permite să lucreze remote. Asta face ca lucrurile să se schimbe puțin pentru toată lumea, chiar și pentru freelanceri să devină mai ușoare. Dacă înainte nu eram de acord cu a fi angajat, acum, în contexul dat începe să mi se schimbe ușor părerea. Și totuși anul acesta, în mai, împlinesc 5 ani de când sunt freelancer, cu siguranță cei mai bogați și frumoși ani ai mei.

Probabil dacă nu era războiul, m-aș fi bucurat mult mai mult de experiență și am fi scris mai mult despre asta. Dar tot ce se întâmplă mă întristează, îngrijorează, panichează. Am avut două zile în care m-am trezit extrem de anxioasă, dar m-am plimbat prin grădina din jurul castelul și asta m-a calmat mult.

Mă gândeam că până acum, la 31 de ani, nu am fost în nicio excursie singură și mă bucur extrem de mult că am început așa. De fapt, cred că nici în cele mai frumoase visuri ale mele, nu mi-aș fi închipuit că voi descoperi un castel în Franța și voi locui aici pentru două săptămâni.

Foarte mulți dintre voi mi-au scris că vor să vină aici, însă ce este important de știut este că acest loc nu este turistic, ei nu acceptă turiști de 1-2 zile, locul este gândit pentru nomazi care vor să facă parte din comunitate și care vor să petreacă minimum două săptămâni. Nici eu nu am știut asta când am rezervat, dar cred că m-au acceptat atât de rapid în comunitate pentru că le-am povestit cine sunt și cu ce mă ocup în România.

Mâine începe a doua săptămână la Castel, vă țin la curent.

Related Posts

Leave A Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

For security, use of Google's reCAPTCHA service is required which is subject to the Google Privacy Policy and Terms of Use.