1.Descrie-te în maximum zece cuvinte?

Copil moldovean cu ambiții.

2. De ce ai simțit nevoia să desenezi cărțile de Mafia?

Păi oamenii joacă Mafia cu cărți clăsice, de poker. Și mie mi se pare că asta nu-i face cinste jocului. E prea purulent și desfranat ce se petrece în timpul unui joc. Asta m-a lăsat mască prima dată când m-am băgat. Am ieșit repede, de frică. Nu am terminat jocul. Te obligă să iți asumi un rol cât mai bine și asta poate degenera. Trebuie să-ți minți prietenii fără sa clipești, să ții de minciună până la capătul pământului, să-i atragi în alianțe, să-i trădezi. Lucruri pe care nu le faci în fiecare zi. Jocul te forțează să faci asta. Am auzit un zvon cum că un cuplu s-ar fi despărțit în urma unui joc de Mafia. Shit just got real! Pai cum să joci o demență de joc ca ăsta cu cărți de poker? Cetațeanul e un 7 de treflă? Cuuum? Criminalul, ăla care minte, face diversiuni, se deghizează, e popă? N-are niciun sens. Așa că m-am apucat să le desenez. Și fiecare a primit fața pe care o merită.

3. Cum i-ai explica Mafia cuiva care nu a jucat niciodată?

Simplu. L-aș lăsa să fie martorul unui joc. Să observe regulile măcelului și apoi să se arunce și el.

4. Cel mai mișto joc de Mafia pe care l-ai jucat a fost în…

Cred că primul a fost jocul care m-a impresionat cel mai tare. Prietenii cu care jucam erau transfigurați. Unii mințeau de nu-ți venea să crezi, uitându-se în ochii tai. Și mi-am zis că nu am nicio șansă în jocul asta, decât ca povestitor.

5. Te poți juca Mafia cu părinții?

Da. Clar. Familiile funcționeaza pe alocuri ca Mafia, ai tăi îți mai ascund una alta, tu te prefaci că uiți să le mai zici niște detalii. Te aliezi cu unul dintre ei, te trădează altul. Și tot așa. E același mecanism, dar mai tandru. Cred ca e mișto să joci cu oameni pe care îi crezi inocenți, la care ții, în care ai încredere. Acolo e spectacolul.

6. Ce jocuri îți plăceau în liceu/facultate?

Îmi aduc aminte că jucam multe jocuri la care, daca pierdeai, băgai un shot. La vârsta aia, jocurile erau trambuline care te aruncau unde voiai de fapt să ajungi, la fete și la distracție. Adevăr sau provocare nu era despre joc, cât era despre cum ajungi să te bagi în seama cu tipa aia. Îmi ziceam că sahul poate să mai aștepte.

7. Dacă ai putea să-i schimbi numele jocului i-ai spune…

Pocitaniile. Cred că numele ăsta i se potrivește.

8. Cât timp ai lucrat la cărți?

A durat multișor, cam un an jumatate.

9. De unde pot oamenii să-și cumpere cărțile desenate de tine?

Soon to be announced. Sunt în producție, aproape gata.

Pe Daniel îl găsiți aici.