Acum șase luni am început să lucrez ca freelancer. Nici eu nu știam exact cum urma să fie, știam că sunt bună pe evenimente dar nu am bani să le fac, voiam să scriu, să fac proiecte cu bloggerii, social media. Dar toate proiectele să fie wow, să mă provoace și rezultatul să fie peste așteptările mele. Pe la finalul lunii mai, când abia încheiasem cu cele 8 ore de muncă pe zi ale angajatului, am intrat în cele de 12 ore pe zi ale freelancerului. Programul meu începea la 8.30, pauza de prânz era pe la 14 – 15, apoi la ora 19.00 făceam o pauza de două ore și treceam înapoi la muncă până spre dimineață. Ce făceam atâta timp? Căutam idei, scriam, rescriem, învățam să editez video-uri, poze, citeam. Nu mi-a displăcut starea mea de învățare continuă, din contră, mi-a prins foarte bine. Pentru că făceam ce îmi plăcea, iar după cum știți, nimic nu este mai plăcut ca implicarea într-un proiect în care crezi.

Cariera mea în freelancing începuse bine, nu avem timp de nimic, iar munca îmi aducea satisfacții enorme. În timpul ăsta mi-am repetat de câteva ori ceea ce îmi spusese un colaborator “dacă muncești este imposibil să nu reușești”. Asta credeam și eu, de ce credeam? Pentru că acum, la final de an, bugetele s-au recalculat, o parte dintre proiecte s-au finaliza sau mutat pentru la anu’.

Iar acum, după șase luni de freelancing m-am trezit față în față cu o nouă situație: timpul liber. Acel timp pe care poți să-l ai oricând vrei, poți să-l atingi și să-l vezi, este lângă tine și este al tău. Însă, ce mai face un om în zilele noastre cu timpul liber? Nu doar că m-am speriat văzând acest timp în fața ochilor, ci am devenit anxioasă, unde este munca mea? Așa mi-am dat seama că această anxietatea vine din dependența de muncă și din rutina pe care mi-am format-o: să învăț, să propun, să implementez, să mă bucur de rezultat. Nu știu cum funcționează la voi, însă când eu am parte de stări pe care nu le înțeleg sau care nu-mi fac bine, ascult muzică și caut izvorul problemei și rezolvarea. Ieri, nu doar că am aflat ce se întâmplă cu mine, dar mi-am propus să fac și mici schimbări în stilul meu de viață care să îmi permită să mă bucur de această perioadă. De astăzi mi-am propus să redescopăr libertatea. Cu ce încep: mersul la film în timpul zilei, citit o carte întreagă într-o zi, plimbat pe străzi noi, să urmez un curs de dans contemporan și să merg la petreceri în timpul săptămânii. Îmi place ceea ce fac și voi continua să învăț să devin mai bună în fiecare zi, însă viața mea nu va fi despre muncă, ci despre fericire.