Munca ne dă sens, ne construiește obiceiuri, ne formează stilul de viață, ne dă un sentiment de apartenență. Munca – un cuvânt greu ca un sac de bolovani care ni se așază pe umeri și ne face mici, ne strivește, ne obosește, ne frustrează, ne provoacă burnout. În multe conversații pe care le am cu freelancerii, apare subiectul muncii și sunt surprinsă cum, pentru ei, rostirea acestui termen vine la pachet cu un șir de respirații grele și rapide, ca atunci când rămâi fără suflu după ce ai urcat intens un munte. Am avut primul loc de muncă part time la paisprezece ani și, de atunci, în fiecare vară a urmat un alt loc de muncă, am trecut de la vânzătoare, la operator de chestionare, la promoter, apoi, abia la facultate, am început să am job-uri în comunicare. Toate au fost grele, pe toate le-am iubit intens. În copilărie, perspectiva mea asupra muncii era aceeași pe care încă o mai întâlnesc astăzi. Vedeam în jurul meu, mai ales la părinți, cât de tare se chinuie pentru bani. Se trezeau cu noaptea-n cap și rămâneau veșnic la dispoziția șefului, să demonstreze că sunt valoroși lucrau oricât de multe ore erau necesare, fără pauze, fără vacanțe. 

Pentru mine, bunicul meu era un exemplu de om care trăia pentru muncă și care, cumva, nu se plângea de asta. Pentru el, oamenii erau valoroși doar dacă munceau. “Lenea e cucoană mare” era o expresie pe care o folosea mai des ca pe “Bună Ziua”, mai ales când vedea vecinele care stăteau pe banca de la poartă în amiază mare. În tinerețe a avut mai multe locuri de muncă, iar în timpul liber făcea chirpici pentru a-și ridica casa. Când a ieșit la pensie a devenit vânzător la magazinul statului, iar când nu stătea după tejghea, mergea acasă la vecini să-i ajute cu animalele. Bunicul meu avea trei clase și mai mult talente. Pe unele le inventa pe loc în funcție de oportunitate, pe altele le cultiva. Munca îl făcea să se simtă un om complet, un om respectat. Și chiar era. La finalul vieții lui l-am întrebat: “Tataie, ce sfat îmi dai pentru viața asta?”. Mi-a răspuns simplu, fix ce nu voiam să aud: “Munca tataie, să muncești ca să ai”

L-am ținut din mână și am dat din cap aprobator, deși nu mi-am dorit nicio clipă ca viața mea să fie similară cu a lui. În ultimii ani, mai ales de când am ales calea freelancing-ului, mi-am schimbat adesea perspectiva asupra muncii. Dacă, în primii ani de freelancing, viața mea nu se deosebea absolut deloc de cea a unui angajat full-time, ci din contră, munceam și mai mult. Acum, mai ales când am început să lucrez remote și să găsesc bucurie în a petrece timpul în alte moduri, am recalibrat modul în care privesc munca.

Dacă înainte exista: 

Munca pentru supraviețuire – Dau aici exemplu culegătorii, vânătorii, care munceau strict pentru hrană și pentru familie. 

Munca pentru susținerea societății – Când a venit perioada de industrializare și s-au impus cele 40 de ore de lucru pe săptămână pentru a se putea produce cât se consumă. 

Acum, în secolul 21 este timpul să facem un mic update și să privim munca din mai multe unghiuri: 

Munca pentru tine: Presupune vindecare, atenție la tine și la lecțiile din fiecare zi. Nu-ți aduce venituri imediate, dar îți aduce oportunități și o calitate a vieții din ce în ce mai bună. Se mai poate numi și călătoria ta spre dezvoltarea personală. 

Munca pentru misiunea ta: Să ai o misiune de a servi lumea din jur, de a schimba perspective, de a face lumea un loc mai bun și a reuși să-ți acoperi și cheltuielile din asta. 

Munca pentru pasiunea ta: Să ai o pasiune pe care o transformi într-un job, și să fii mai des într-o stare de flow, decât în una de sacrificiu. 

Munca pentru ceilalți: Bineînțeles că în continuare există și munca pentru ceilalți, munca pentru a primi un salariu și a avea parte de alte beneficii. Dar și aici, acum, în secolul XXI ai posibilitatea să-ți alegi compania care să fie în acord cu valorile și dorințele tale. 

De când am descoperit work remote, munca a căpătat pentru mine o nouă formă, cea în care îi sunt recunoscătoare că există și că mă poate însoți la drum. Pentru că sunt din ce în ce mai interesată de modul în care lucrăm și cum s-a schimbat în ultimul timp, am întrebat comunitatea NO.MAD care este relația lor cu munca remote și care sunt provocările pe care le-au întâlnit. Am primit peste 70 de răspunsuri, așa că îmi mai iau câteva zile să analizez rezultatele și revin cu un articol pe blog. 

Dacă vrei să-ți definești relația cu munca, vrei să-ți începi cariera în freelancing sau să o dezvolți, îmi poți scrie oricând și stăm de vorbă. 

Dacă vrei să începi să lucrezi remote de oriunde și să-ți învingi temerile, te aștept sâmbătă, 28 ianuarie, să ne petrecem dimineața împreună și să te ajut să-ți schimbi mindeset-ul asupra muncii.

PS: Care este relația ta cu munca?