De zece ani Bucureștiul îmi este casă și mă surprind adesea întrebându-mă oare ce îmi place cu adevărat la el? Păsările care îmi cântă la geam în mijlocul orașului, pescărușii pe care-i văd câteodată deasupra Ateneului, parcurile în care alerg și îmi agăț hamacul în mijlocul zilei sau că orașul asta, Bucureștiul, a fost ca un prieten bun care mi-a susținut toate ideile de când am devenit freelancer. Îmi dau seama că până în 2017, cât timp am fost angajată și mergem zilnic la birou, orașul avea cu totul alt gust, unul mai apăsător. Dimineața și seara eram lipită în metrou de niște corpuri străine cu care cel mai probabil nu m-aș fi intersectat niciodată. Același view în fiecare zi, același drum cu metroul, de parcă eram pusă pe pilot automat și aș fi putut să urmez drumul, din inerție, chiar și în somn. Unul dintre motivele pentru care am ales să lucrez pe cont propriu a fost atunci, libertatea, subiect despre care am scris și în Dilema Veche. Îmi aduc aminte și acum, că primul an de freelancing a avut gust de supă de roșii. Ieșeam singură la prânz și mâncam, mai pe la toate terasele, supă de roșii. Apoi, în 2018, când mi-am dorit să împart masa de prânz cu cineva am fondat NO.MAD Talks, proiectul care mi-a adus aproape tot ce mi-am dorit, mai ales în interiorul meu. Se spune că viața se întâmplă în interiorul nostru, restul sunt simple proiecții. Este o expresie pe care o susțin pentru că din 2017 am început să simt viața în interiorul meu. Corpul care intra pe pilot automat s-a trezit și a învățat să facă pași noi, pași către drumuri nedescoperite și către oameni cu care acum, și-a dorit intenționat să se “atingă”. Dacă îmi urmărești activitatea de mai mult timp, probabil ai observat că eu m-am referit la freelancing foarte mult ca la un stil de viață, nu ca la un business. Nu am vorbit niciodată despre cum poți să faci mai mulți bani și mai repede, ci din contră, am preferat să vorbesc despre cum devii mai mult, cum poți să-ți crești valoarea, să te vezi mai mult, să-ți schimbi mindset-ul și să trăiești în fiecare zi conștient de tine, de timp și de calități. În luna mai am aniversat 5 ani de de freelancing, iar asta m-a dus într-un spațiu de introspecție care m-a făcut să mă gândesc la cele mai importante lucruri pe care le-am descoperit prin acest stil de viață. Le-am numit super-puteri interne care m-au ajutat nu doar să rezist lucrând pe cont propriu, dar să prosper și să-mi văd visurile cu ochii. 

Păstrarea obiceiurilor bune 

Sportul, alimentația sănătoasă, meditația și morning pages au fost obiceiurile pe care le-am introdus în 2020 și pe care am reușit să le mențin și astăzi. Cum m-au ajutat în timp? Am o rutină dimineața care mă menține pe linia de plutire și atunci când am perioade mai grele. Tony Robbins spune că sunt șase nevoi umane în funcție de care noi ne raportăm la viață: Certainty, Uncertainty, Significance, Connection, Growth, Contribution. De-a lungul vieții ele se mai pot modifica, nu rămân fixe, dar în principiu este bine să le cunoaștem și să ne dăm seama care sunt principalele noastre nevoi, pentru că în funcție de ele luăm multe decizii. Așa am aflat că pe mine mă reprezintă într-o proporție mai mare nevoia de nou, uncertainty și nevoia de creștere constantă. Totuși, mi-am dat seama că în perioadele super aglomerate am nevoie de ceva stabil în viața mea, mă obosește să știu că nimic nu este permanent și sigur. Soluția pe care am găsit-o pentru a-mi acoperi această nevoie, este stabilirea unor rutine și ritualuri pe care să le port în permanență cu mine, în felul acesta am parte de ceva al meu, și constant. Obiceiurile și introducerea lor în viețile noastre este o știință complexă, iar foarte mulți oameni vorbesc despre asta. Citeam de curând despre obiceiurile pe zile, pe săptămâni, pe luni sau pe an. Momentan eu sunt la cele pe zile, dar cochetez cu introducerea și celor pe săptămâni și pe luni. Pentru că, așa cum un oraș este format din obiceiurile oamenilor care-l locuiesc, așa și un om este format din obiceiurile care-l definesc.

Reinventarea ca superputere 

Șase ani am lucrat în PR și organizare de evenimente. Când mi-am dat demisia, aveam o mare dorință de scris, așa că am început cu content writing pentru clienți, apoi mi-am folosit skill-urile de scris pentru social media. Anul trecut, prin iunie însă, m-am decis că nu mai vreau să fac content pentru social media, ci vreau doar partea de strategie. Să mă reinventez profesional mi-a trebuit mult curaj și mai ales multă muncă pentru schimbarea mindset-ului. Devenisem așa de bună la social media și la conținut, iar asta se transformase într-o bulă de confort din care îmi era greu să ies. Știam, pe de o parte, că reinventarea îmi va aduce noi oportunități și că posibilitatea de a învăța lucruri noi, însă pe de altă parte să renunți la ceva ce faci foarte bine este un pas extrem de dificil. Să te reinventezi constant, să faci nu doar ce ai învățat la școală, ci ce simți, este una dintre abilitățile freelancerilor extrem de utilă. Vorbeam de curând cu una dintre clientele mele despre skill-urile freelancerilor în condițiile actuale, când un război se întâmplă la un pas de noi, iar digitalizarea este atât de accelerată că abia mai ținem pasul. În contextul actual, reinventarea profesională constantă și acceptarea că putem fi mai mult, că putem să ieșim din cutii pentru a face mai mult, ar trebui să fie noua normalitate. 

Solititudinea 

Freelancing-ul m-a învățat multe despre independență și solitudine. Dacă înainte ratam concerte sau evenimente atunci când prietenii mei nu aveau timp să vină cu mine, acum, după cinci ani de lucrat singură, să petrec timpul în compania mea îmi dă o stare extrem de plăcută. Așa am descoperit că ideile cele mai bune îmi vin când petrec timp singură, liniștea și relaxarea tot din solitudine o primesc. Să petreci timp doar cu tine, mai ales în afara casei, are un efect magic, aproape vindecător. Și sunt convinsă că nu aș fi simțit asta așa de repede, dacă nu eram obligată pentru o perioadă să stau zilnic în compania mea. 

Comunitate 

Să-ți faci prieteni după treizeci de ani a părut întotdeauna imposibil, ce am învățat însă este că oricât de diferit sau misfit te simți în unele zile, există oameni fix la fel, care cred aceleași lucruri despre ei. Întotdeauna am iubit oamenii și am fost înconjurată de prieteni. Dar, vine un moment în viață, când simți să-ți lărgești orizontul, să întâlnești oameni care au același stil de viață ca al tău, aceleași pasiuni, oameni care îți pot deveni parteneri de proiecte, mentori, suport moral și confidenți. Munca devine mai ușoară când ai un cerc de încredere unde să te descarci, timpul liber devine mai plăcut când îl petreci cu oameni care te inspiră și de la care te poți încărca cu energie. În ultimii ani, oamenii mei au fost oamenii din comunitatea NO.MAD Talks, de unde am primit atât de multă iubire precum am oferit. 

Terapia 

Freelancing-ul scoate multe lucruri nevăzute la iveală. În special frici. Frica că nu ești suficient de bun, frică că o să mori de foame / frica zilei de mâine / frica că o să rămâi fără clienți. Și mai mult de atât, pune un spot pe toate umbrele tale, le luminează până când te orbesc dacă nu le privești drept în față. Oricât de mult ai încerca să-ți trăiești viața ocolindu-le, o să se țină după tine ca niște pui de cloșcă. Terapia mi-a dat puterea să-mi privesc umbrele în față și să îmi mângâi fricile. 

Nu știu când au trecut cinci ani, dar mă bucur că anii nu au trecut degeaba pe lângă, ci mi-au adus mai multă forță, mai multă siguranță și mai multă iubire de sine.