Sunt zile în care simți ca nu se întâmplă nimic și zile în care simți ca se întâmplă totul. 

Azi dimineață am participat la ceremonia lui Dalai Lama. 

Dalai Lama, al 14-lea, este un lider spiritual din Tibet. Dalai Lama este numele care se dă din generație în generație, fiindcă tibetanii cred că spiritul se întoarce pe pământ într-un nou corp, după ce ultimul Dalai Lama moare. 

Dalai Lama așadar se caută până se găsește. Iar dacă ai văzut vreun film documentar despre Tibet știi ce importanță a avut acest Dalai Lama. 

La invazia Chinei în Tibet, călugării au ales să se stabilească în India. Iar acum nordul Indiei a preluat o bună parte din cultura tibetană, de la mâncare, tradiții și temple, centre de meditație budista. Aici fiind și locul în care Dalai Lama trăiește în prezent. 

La ora 7.30 dimineața deja erau sute de oameni care ajungeau la templu. Țineau pernele de meditație într-o mână, iar mala în cealaltă mâna. Deși entuziasmați și nerăbdători să-l vadă pe Dalai Lama, nimeni nu se împingea sau înghesuia. Templul întins pe mai multe etaje, avea spațiu să acomodeze toți ochii curioși ale călugărilor tibetani și ale turiștilor. 

Majoritatea dintre participați erau călugări tibetani îmbrăcați în robe vișinii, familii tibetane cu copii și câțiva turiști. Aș spune ca prea puțin turiști. 

Ceremonia nu are niciodată o oră de începere. Așa ca vii și aștepți poate o oră, două. Noi am așteptat astăzi o oră, timp în care am fredonat mantra tibetană “Om Mani Padme Hum” și am meditat. 

Când trompetele au început să sună, și tobele să bată, a început să se vadă un mini – mobil în care stătea zâmbitor Dalai Lama. Înconjurat de călugări și alți oameni de pază, făcea cu mâna din mașină. Energia lui plină de iubire și compasiune atingea oamenii din public. M-am emoționat și eu, mă simțeam ca și cum văd un artist de care îmi place mult, doar ca de data asta nu simt neapărat adrenalina, ci mai degrabă liniște. 

O liniște care îți umple inima, îți înconjoară mintea și tot corpul. O liniște în care te poți relaxa, poți respira, o liniște în care gălăgia lumii se oprește și tot zgomotul interior la fel.

După un tur printre oameni, timp în care a atins eșarfe albe, a zâmbit și a binecuvântat ofrande, Dalai Lama a început să bea și să guste ceva. 

Noi, ușor surprinși: Ia, uite, Dalai Lama ia micul dejun la ceremonie. 

La nici câteva minute de la remarca noastră, un călugăr începuse să împartă mâncare și băutură printre oameni: lapte cald și orez dulce. 

Călugărul din fața noastră ne-a zâmbit și ne-a întins paharul cu lapte dulce, apoi două pahare cu orez. Am zâmbit și am mulțumit cu o plecăciune. Compasiunea și iubirea pentru oameni pe care călugării budiști o cultivă a ajuns și pentru mine să fie o inspirație.

Tibetanii, prin filosofia budistă pe care o urmează, emană bunătate, respect și compasiune în orice context. În multe dintre culturile asiatice am surprins această bunătate față de oamenii din jur. În meditațiile budiste pe care le-am făcut aproape zilnic în ultimele trei săptămâni la Centrul de Meditație Tushita, mereu setăm o motivație înainte de a începe sesiunea. Iar conform profesorului, motivația nu trebuie să ne includă doar pe noi: adeseori sesiunile sunt dedicate oamenilor care suferă să fie eliberați de suferință.

Să trăiesc aici, să meditez cu călugării în fiecare zi, a fost pentru mine o reamintire și o reîntoarcere la oamenii din jur. O reamintire că avem nevoie să ne gândim mai mult la ceilalți, o reamintire că prin simpla grijă față de noi, emanăm bunătate și iubire față de cei din jur, nu gelozie și ură.

Iar Dalai Lama este un exemplu al compasiunii. Se spune că rolul lui în această viață este să iubească orice ființă vie, orice persoană, orice plantă. Iar atunci când China a invadat țara lui de suflet, și a distrus cultura budistă din Tibet, tot ce a putut face a fost să trimită compasiune.

Poate că uneori asta este calea, să acceptăm ceea ce este, și să facem loc iubirii să ne cuprindă inima. Nu știu cum s-a întâmplat la tine, dar eu abia acum devin conștientă de ceea ce vreau să cultiv in interiorul meu și ce vreau să opresc.

Iar pentru asta am practicile pe care le dezvolt în fiecare zi, inclusiv meditația și yoga. Iar meditația așa cum o știm noi, pentru mine a căpătat un alt sens după ce am descoperit budismul. Tot ei consideră că este un privilegiu enorm să te naști în această viață om, și să ai posibilitatea zi de zi să lucrezi la tine, să devii mai bun, să-ți crești nivelul de răbdare, înțelegere, iubire și să atingi acel spațiu complet de fericire interioară.

Iar adevărul este că, dacă ne-am concentra în fiecare zi pe valorile pozitive pe care vrem să le creștem în interiorul nostru, măcar 10%, lumea s-ar schimba. Așa cred într-adevăr că se schimbă lumea, prin fapte mici zi de zi, prin atenția asupra noastră și asupra impactului pe care noi ca oameni îl avem în jur.

Revenind la ceremonie, după ce ne-am ospătat cu toții cu lapte cald și orez dulce, a sosit momentul discursului lui Dalai Lama. Copiii, călugări budiști, din spatele nostru, de la prea mult zahăr, sau prea mult entuziasm, au început să facă gălăgie și să se joace. Iar ca peisajul să fie complet, un grup de maimuțe a apărut de nicăieri sărind pe acoperișul templului. Gălăgia încerca să acoperea vocea lui Dalai Lama, dar călugării ascultau cu ochii închiși și nemișcați, reușind să facă diferența între distragere și importanța învățăturii care le este transmisă. Eu nu am înțeles mesajul, așa că am fost prinsă între cele două lumi, ba urmărind maimuțele cu privirea, ba închizând ochii conectându-mă la vocea lui Dalai Lama. O experiență interioară – exterioară completă.

Însă chiar în acel moment, am simțit un val de recunoștință și ochii mi s-au umplut de lacrimi, care erau șansele ca o fată simplă din Brașov să trăiască o asemenea experiență?

Discursul lui Dalai Lama s-a încheiat cu aplauze, cântece și tobele au început din nou să sune, semn că ceremonia se încheiase. Grăbită să-l văd pe Dalai Lama de mai aproape, mă ridic din locul de meditație și mă îndrept către marginea gardului. La 1,60m ai mei, cu greu reușeam să văd ceva, așa că am fost iar surprinsă de compasiunea oamenilor care mi-au zâmbit și mi-au făcut loc în față. Așa am ajuns să-i surprind privirea blândă de mai multe ori, și să șoptesc un mulțumesc în interior. Un mulțumesc pentru prezența lui pe pământ, pentru că dă învățăturile lui Buddha mai departe, un mulțumesc pentru toată compasiunea pe care o sădește în oameni, și pentru sămânța compasiunii pe care a sădit-o și în mine.

Mulțumesc, Dalai Lama pentru exemplul tău de compasiune!

PS: Compasiunea începe cu mai multă grijă de sine, atenție și iubire. Dacă îți dorești să crești aceste valori în interiorul tău, te invit la evenimentul gratuit pe care-l organizez între 8 – 12 iunie, Wisdom Within – un eveniment online în care te vei conecta cu mintea, corpul, spiritul și energia ta. Înscrierea este gratuită aici.