2018 a fost un an în care totul a căpătat alt sens. Lucrurile s-au schimbat prin vară când am început, în sfârșit, să mă ascult. Primele luni din 2018 au fost destul de grele, mai ales profesional. Aveam câțiva clienți care îmi amânau plata de la o lună la alta și asta mă descurajase destul de tare. Nu voiam să le cer bani părinților, așa că am luat în considerare ideea de a mă reangaja. Îmi doream din nou siguranță financiară și un loc călduț de care să știu că aparțin. Am aplicat la câteva job-uri, dar nu s-au concretizat. Mă simțeam și mai descurajată. Apoi am făcut câteva lucruri care m-au adus pe un alt drum.În primul rând, m-am întrebat de multe ori ce vreau să fac cu adevărat. Vreau un job sau vreau să mai încerc? Ce îmi place cel mai mult să fac? Să organizez evenimente sau să scriu. Ca să-mi răspund la întrebări am început să explorez mai mult cele două laturi. Am scris ca să mă descarc de emoții, am scris poveștile oamenilor pe care i-am întâlnit, despre prietenii cu pasiuni și despre freelance. Am scris și povești la subiect, una dintre ele, publicată de Radio Guerrilla, mi-a adus 500 lei când avem nevoie mare de bani și una, publicat de Revista de Povestiri, un curs de creative writing. Aceste mici reușite m-au umplut de energie și m-au făcut să merg mai departe. În vară ajunsesem să am zece clienți pe comunicare, evenimente de organizat și articole de scris. Mă simțeam depășită, dar am reușit să duc toate proiectele la bun sfârșit.

Vestea că am câștigat concursul de scris de la Radio Guerrilla m-a ajutat să mă remontez. Atunci mi-am făcut curaj și am început să lucrez și la seria de evenimente NO.MAD Talks. Ideea era cuibărită în mintea mea de mult timp, dar îmi era teamă că nu o să participe nimeni, că nu o să mă descurc și, bineînțeles, frica supremă că o să mă fac de râs. Aici le mulțumesc prietenilor și lui Claudiu care au validat ideea și mi-au dat încredere. Evenimentul m-a ajutat enorm de mult. De șase luni de când am organizat prima ediție nu m-am mai simțit niciodată singură în lumea freelancerilor. Îmi aduc aminte că, înainte de prima ediție, le-am scris mai multor oameni să mă ajute să dau vestea mai departe. Mulți dintre ei mi-au răspuns pozitiv, au dat share evenimentului sau au scris pe blog, le mulțumesc pentru asta. Cele mai mari emoții le-am avut când Victor Kapra m-a invitat să scriu la el pe blog. În ziua când i-am trimis articolul și mi-a răspuns cu “Bravo! Foarte bun articolul”, simțeam că pot muta orice munte.

Cadoul pe care mi l-am oferit în 2018 se numește ascultare. De când am început să mă ascult, să-mi accept stările și să am mai multă încredere în ideile mele, toate s-au așezat. Chiar în momentele în care viața părea că nu mai are planuri pentru mine, au apărut. Mai mari, mai frumoase decât aș fi visat.