Sunt empatică. Poate prea empatică. Plâng la știri, tresar la filme și mă-ndrăgostesc ușor de toți autorii și personajele lor. De multe ori visez continuarea cărților. Sunt autori care parcă scriu doar pentru mine. Știu ce să spună să-mi fure atenția și inima, exact ca un amant. Mathias Malzieu este amantul meu. După ce am citit Mecanica Inimii, mi-a furat nopțile, după Cel mai mic sărut pomenit vreodată am devenit euforică și am iubit fiecare om ce a trecut pe lângă mine. O să las mai jos câteva citate din fiecare carte, poate vă inspiră, poate o să le citiți.
Mecanica Inimii
Ne iubim ca două beţe de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sărutăm, ci provocăm incendii. Cât sunt de înalt, de un metru şaizeci şi şase, corpul mi-e zgâlţâit de un cutremur de pământ. Inima evadează din învelişul-închisoare, se scurge prin artere, îmi ajunge în ţeastă şi se preschimbă în creier. Sunt tot o inimă, de la fiecare muşchi până în vârful degetelor!
Când intru în panică, mecanica inimii mele o ia razna atât de tare, încat mă simt ca o locomotivă cu abur ale cărei roţi sar de pe calea ferată la curbe. Rătăcesc pe şinele propriei frici. De ce mă tem? De tine, mai precis de mine fără tine.
Cel mai mic sărut pomenit vreodată
Cel mai mic sărut care s-a pomenit vreodată. O miime de secundă, cu tot cu pulpă și puf. O atingere ușoară, un origami. […] Un procent de umiditate incredibil de apropiat de zero, ceva de ordinul pulberii unei umbre.
Ora patru dimineață, ora degustării nocturne. Bomboana mea umplută cu cel mai mic sărut pomenit vreodată era gata. Am așezat-o pe limbă. S-a topit de parcă ar fi explodat! Aproape că aveam impresia că o sărut pe fata invizibilă la distanță. Aproape.
Leave A Reply