Ieri, la finalul zilei, mă opresc la restaurantul din cartier să ridic comanda, o supă cremă de roșii și pui cu cartofi la cuptor, cina din zilele în care nu avem chef să gătim. Pe ospătărița o știu de trei ani de când m-am mutat în cartier, dar niciodată nu am întrebat-o cum o cheamă. Așa că îi spun general Prietena. Îmi ține companie când merg la terasa să lucrez singură, iar eu îi dau tot timpul bacșiș. Ieri, în timp ce așteptam să scoată bonul, am stârnit o mică conversație:
Dacă mi-ar fi spus prietenii “Haide să mergem în Vamă pe 1 mai”, cel mai probabil aș fi spus nu. Mă și vedeam cu geaca de iarnă pe mine, bocancii în picioare și un rucsac greu în spate, în timp ce intram din casă în casă să căutam cazare. Iar, după 3 ore de căutări, disperați că nu găsim nimic, acceptam să ne cazăm într-o baracă din curtea unui om, cu 100 lei/persoană. Mi s-a întâmplat asta de multe ori, mai puțin partea cu bocancii și geaca de iarnă, pe care le-am adăugat în poveste imaginându-mi că 1 mai la mare se simte ca un 1 ianuarie în București. Clar aș fi stat mai bine acasă, decât să trec prin asta de 1 mai.
Când m-a învitat Alexandru Negrea să țin o prezentare despre ce ar trebui să facă un freelancer în social media, am fost puțin sceptică. Am spus ,,da” fiindcă m-a onorat invitația lui și pentru că îmi plac provocările. Însă, mă simt mai confortabil să lucrez decât să vorbesc despre cum lucrez. Am făcut prezentarea în aproximativ patru ore, două ore duminică și încă două joi dimineață. Am repetat speech-ul de două ori și gata. Deși am studiat mult arta vorbitului în public, și licența tot pe acest subiect am făcut-o, tot mă emoționez tare înainte să vorbesc. Însă, când ajung cu microfonul în mână parcă toate emoțiile dispar și mă relaxez. Așa a fost și aseară, iar feedback-ul foarte bun pe care l-am primit m-a făcut să încarc și prezentarea pe blog. La nici o oră după speech, am primit trei mail-uri de la participanți în care mă rugau să le trimit și lor prezentarea.
În general sunt modestă și nu știu să vorbesc despre mine, însă tot feedback-ul de aseară m-a copleșit și am plecat în minte cu întrebarea “Oare mă subestimez?”
Când m-am mutat în noul cartier, acum doi ani, m-au speriat două lucruri. Că la nici 500 de metri este o Biserică și că nu este lumină pe stradă. Cu lipsa luminii m-am obișnuit repede, a devenit ca o pată de grăsime de pe gresia din bucătărie, mereu acolo, ușor de trecut peste. Însă, Biserica, a început să facă parte din viața mea. În fiecare duminică, clopotul îi lua locul alarmei de la telefon, simțeam bătăile lui până în creștetul capului. Mă ridicam din pat cu corpul îngreunat, cu mâinile mai lungi și picioarele obosite. Mă duceam târș spre aparatul de cafea, cu gândul să ascult un zgomot mai modern, un zgomot după care urmează instant o plăcere. Până era gata cafeaua se oprea și clopotul, iar eu deveneam din nou liberă.
Săptămâna trecută a avut loc și episodul 7 NO.MAD Talks – Despre Eficiență și Productivitate. L-am ascultat pe Claudiu Petria povestind despre Questo, cum a luat naștere ideea și cum au atras primele colaborări. Mi s-a părut foarte motivant exemplul lor, au trimis 120 de mail-uri către posibili parteneri și au încheiat două colaborări.
Întotdeauna mi-a plăcut să creez. De la feluri inedite de mâncare, texte, povești, concepte de evenimente și conținut pentru clienții mei. Deși categoriile sunt atât de diferite, efortul pe care-l depun este similar. Asta am învățat de la tatăl care mi-a spus de când eram mică, „pune suflet în tot ceea ce faci.” Mi se pare fantastic cum noi oamenii putem să dăm putere cuvintelor, imaginilor și video-urilor. Putere care poate să schimbe o percepție, să trezească emoții, să ajute sau să intrige.
Mi se pare interesant cum, în fiecare an, viața ne dă ocazia să o luăm de la început. De când sunt freelancer, primele două luni din an mi s-au părut cele mai grele, pentru că proiecte nu prea sunt și atunci ai nevoie să te motivezi și să-ți ocupi timpul cu ceva util. Dacă, în trecut, când lucram în agenție, în ianuarie și februarie făceam planificări și așteptam să treacă ziua, acum mi-am propus ca cele două luni să fie dedicate cursurilor și lucrurilor pe care vreau să le învăț de ceva timp: SEO; Photoshop; Google AdWords; Time Management; Scris (vreau să-mi fac un program în care să scriu în fiecare dimineață)
Parcă ieri îl sunam pe Claudiu Jojatu și îi spuneam că am o idee de eveniment pentru freelanceri și dacă vrea să se implice. De atunci și până acum au trecut 7 luni și NO.MAD Talks a ajuns la a șaptea ediție.
A șaptea ediție va fi despre productivitate și eficiență pentru că, în funcție de ele, un freelancer poate avea succes sau poate eșua. Evenimentul va avea loc pe 24 ianuarie la MATER, începând cu ora 19.00.
Dacă bilanțul personal pe anul 2018 l-am scris pe Facebook, pentru proiectele profesionale m-am gândit, ca și anul trecut, să fac bilanțul aici. Este o modalitate bună în care îmi amintesc proiectele în care m-am implicat și ce am învățat din fiecare. În articolul de anul trecut, spuneam la final că mi-ar plăcea ca 2018 să fie concentrat pe scris. Și fix așa a fost. Am făcut mai multe texte pentru site-uri, am scris povești, discursuri, prezentări, newslettere, posturi de Facebook, invitații pentru evenimente. Am scris până și textul de invitație la nunta prietenei mele.