Flori pentry Algernon
Cărți

Povestea unui om prea naiv să fie iubit și prea inteligent să iubească

Cărțile sunt invitații în alte lumi. Când un prieten îți oferă o carte cadou, te ia de mână și te introduce personajelor. Așa am făcut cunoștință cu Charlie Gordon, personajul principal din cartea Flori pentru Algernon scrisă de Daniel Keyes. Cartea este SF, dar subiectul destul de actual.

Charlie se naște cu un retard mintal care îl face să fie puțin mai încet decât ceilalți copii de vârsta lui. Nu reușește să scrie, să citească sau să fie atent la școală. Așa că de multe ori preferă să urmărească viața cartierului de la fereastră. Mama, femeia pentru care gura lumii contează, încearcă să-l țină cât mai mult la distanță de oameni,  să nu creadă vreun vecin că toți din familia Gordon sunt proști. Așa că în serile cu musafiri Charlie își petrece timpul singur în beci. În adolescență Charlie a fost dat afară din casă. Într-o fracțiune de secundă a fost uitat de mamă, tată și soră iar viața lor a devenit normală.

Charlie a trăit până la vârsta de treizeci de ani într-o altă lume, o lume în care avea mereu ochii curioși, în care nu existau oameni răi, ci doar prieteni. Chiar dacă era batjocorit, el răspundea prin râsete și veselie. După un timp, a acceptat să fie primul om care a fost operat pentru a fi inteligent. După operație râsul s-a transformat în încrâncenare, iar prietenii în dușmani. A început să realizeze adevărul și să-și pună cât mai multe întrebări. În câteva luni știa să citească în chineză, japoneză, italiană, germană și devenise mai inteligent decât doctorii care l-au operat. Înteligența dobândită i-a dat curajul să-și viziteze mama, tatăl și sora. Încercând să-și rezolve traumele din copilărie, a reușit doar să le accentueze. Algernon, un șoricel alb pe care a fost realizat același experiment, este și el prezent și devine prietenul de suflet al lui Charlie.

Ceea ce mă încurcă de câte ori iese ceva la iveală din trecutul meu este că nu-mi dau seama dacă s-a întâmplat întocmai, sau dacă așa mi s-a părut mie atunci sau născocesc eu totul. Sunt ca un om care a fost toată viața adormit și care încearcă să știe ce era înainte să se trezească. Totul este foarte greoi și tulbure.

Inteligența nu este suficientă dacă nu mai știm să dăruim și să primim iubire, gândește Charlie în unul dintre momentele în care realizează schimbările interioare pe care i le-a provocat această operație.

Sunt un univers în expansiune, înotând în sus într-un ocean tăcut. La început mai mic, cuprinzând tot corpul, camera, clădirea, orașul, țara, până când știu că privind în jos îmi voi vedea umbra întinsă pe tot pământul.

Evoluția personajului devine și evoluția mea, fiind obligată încă de la începutul cărții să citesc agramat urmând să ajung la teorii și gândiri profunde alături de el. Iar, în încheiere, să ne întoarcem împreună la starea lui inițială de copil prins în corpul unui adult.

Acest timp de literatură este un experiment pentru suflet. Te lasă cu el gol și cu mintea plină de gânduri.

Cartea se găsește aici: http://bit.ly/2ltETFD

PhotoCredit: Humanitas

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply