Ion Minulescu
Iuniversale

Cum am ajuns să beau lichior în apartamentul lui Ion Minulescu

Sâmbătă, ora 19.00, în fața Grădinii Botanice din București stă un grup de zece oameni. Unii au umbrele, alții glugi sau pălării. Este o seară mohorâtă dar asta nu i-a oprit să participe la Harta Senzorială a Bucureștiului. Și eu, la fel ca și ei, mi-am rezervat un loc de mai bine de trei săptămâni.  Din tot grupul se remarcă Paul. Înalt, cu pălărie și haină neagră ce pare împrumutată din dulapul unui scriitor. Paul ne invită să gustăm un condiment. Cardamon sau cuișoare, primul ingredient din turul senzorial, spune el. Cuminți, ne conformăm și gustăm. Grupul pornește spre prima oprire, apartamentul lui Liviu Rebreanu.

Într-un bloc vechi din Cotroceni urcăm la al treilea etaj. Apartamentul cu trei camere este tichisit cu icoane, portrete și obiecte vechi. În prima cameră stau într-o vitrină toate amintirile lui Rebreanu: trei păpuși, sticluțe de parfumuri, bijuterii, bibelouri, eșarfe. Rebreanu scria mult noaptea, fuma și bea cafea. A fost primul om din București care a deținut o mașină, deși  nu făcea parte dintr-o familie nobilă sau era om politic. Prima mașină a închiriat-o pentru taxi. Era un om conservator, iar soția sa destul de geloasă. S-a îmbogățit rapit datorită cărților care se vindeau ca pâinea caldă la vremea respectivă. Rebreanu încerca să găsească un echilibru între viața personală și cea mondenă. Participa la evenimente dar își făcea timp și pentru activitățile casnice. Așa că toamna punea murături pentru toată familia.

Ion Rebreanu

Ion Rebreanu

Biroul lui Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu

O parte din vitrina cu amintiri

Vecin cu Liviu Rebreanu era poetul Ion Minulescu. Romantic, boem și cu o relație deschisă. Ion Minulescu era pasionat de lichioruri, pe care și le prepara singur. Apartamentul lui era mai spațios, dar la fel de bogat în icoane și tablouri. Camera de zi din apartamentul lui Minulescu avea un balcon cu privirea către un pension de fete, unde poetul își căuta des inspirația. Ca să intrăm mai adânc în poveste, Paul ne-a invitat să gustăm un pahar de lichior asemănător cu cel pe care îl prepara Minulescu.

Ion Minulescu

Ion Minulescu

Biroul lui Minulescu

Următoarea oprire a fost la Palatul Universul, loc în care turul senzorial ne-a activat auzul. Așa că am stat un timp cu ochii închiși și am ascultat sunetul unui vechi tipar. În minte mi-au venit imagini cu teancuri de ziare, cafele abandonate pe birouri și pălării moderne înghesuite în cuier.

După acest moment, ne-am îndreptat către Casa Racoviță și ultima oprire. Casa Racoviță a fost cumpărată în 1922 de o familie nobiliară. O casă dată din generație în generație, pentru care actualul proprietar s-a luptat să o recupereze. În casă am găsit invitația de nuntă a lui Caragiale, care a fost trimisă cu doar șase zile înainte de eveniment. Tot aici am avut ocazia să ne uităm la poze vechi prin strămoșul diapozitivului. La finalul turului am observat că trecuse mai bine de două ore, afară era noapte și ploua des. Cu așa experiențe, timpul și vremea mi-au devenit, în sfârșit, indiferente.

Casa Racovita

 Mai multe detalii despre proiect aflați aici: Despre Harta Senzorială a Bucureștiului

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply