Ieri, la finalul zilei, mă opresc la restaurantul din cartier să ridic comanda, o supă cremă de roșii și pui cu cartofi la cuptor, cina din zilele în care nu avem chef să gătim. Pe ospătărița o știu de trei ani de când m-am mutat în cartier, dar niciodată nu am întrebat-o cum o cheamă. Așa că îi spun general Prietena. Îmi ține companie când merg la terasa să lucrez singură, iar eu îi dau tot timpul bacșiș. Ieri, în timp ce așteptam să scoată bonul, am stârnit o mică conversație:
Când m-a învitat Alexandru Negrea să țin o prezentare despre ce ar trebui să facă un freelancer în social media, am fost puțin sceptică. Am spus ,,da” fiindcă m-a onorat invitația lui și pentru că îmi plac provocările. Însă, mă simt mai confortabil să lucrez decât să vorbesc despre cum lucrez. Am făcut prezentarea în aproximativ patru ore, două ore duminică și încă două joi dimineață. Am repetat speech-ul de două ori și gata. Deși am studiat mult arta vorbitului în public, și licența tot pe acest subiect am făcut-o, tot mă emoționez tare înainte să vorbesc. Însă, când ajung cu microfonul în mână parcă toate emoțiile dispar și mă relaxez. Așa a fost și aseară, iar feedback-ul foarte bun pe care l-am primit m-a făcut să încarc și prezentarea pe blog. La nici o oră după speech, am primit trei mail-uri de la participanți în care mă rugau să le trimit și lor prezentarea.
În general sunt modestă și nu știu să vorbesc despre mine, însă tot feedback-ul de aseară m-a copleșit și am plecat în minte cu întrebarea “Oare mă subestimez?”
Săptămâna trecută a avut loc și episodul 7 NO.MAD Talks – Despre Eficiență și Productivitate. L-am ascultat pe Claudiu Petria povestind despre Questo, cum a luat naștere ideea și cum au atras primele colaborări. Mi s-a părut foarte motivant exemplul lor, au trimis 120 de mail-uri către posibili parteneri și au încheiat două colaborări.
Întotdeauna mi-a plăcut să creez. De la feluri inedite de mâncare, texte, povești, concepte de evenimente și conținut pentru clienții mei. Deși categoriile sunt atât de diferite, efortul pe care-l depun este similar. Asta am învățat de la tatăl care mi-a spus de când eram mică, „pune suflet în tot ceea ce faci.” Mi se pare fantastic cum noi oamenii putem să dăm putere cuvintelor, imaginilor și video-urilor. Putere care poate să schimbe o percepție, să trezească emoții, să ajute sau să intrige.
Parcă ieri îl sunam pe Claudiu Jojatu și îi spuneam că am o idee de eveniment pentru freelanceri și dacă vrea să se implice. De atunci și până acum au trecut 7 luni și NO.MAD Talks a ajuns la a șaptea ediție.
A șaptea ediție va fi despre productivitate și eficiență pentru că, în funcție de ele, un freelancer poate avea succes sau poate eșua. Evenimentul va avea loc pe 24 ianuarie la MATER, începând cu ora 19.00.
Joi, ora 18.20, în timp ce eu aranjam sucurile primite de la Coftale (mulțumim) primul participant intra pe ușă. Toată ziua îmi făcusem griji că nu o să vină suficienți oameni, dar cumva fața zâmbitoare a primului participant mă liniștise. La ora 19.00 cele 70 de scaune pe care le aveam pregătite erau ocupate. L-am rugat pe Cătălin să suplimenteze rapid, pentru prima data la NO.MAD Talks eram mai mult de 70 de freelanceri în aceeași sală. Dovadă că NO.MAD Talks crește de la o ediție la alta.
Joi a avut loc o nouă ediție NO.MAD Talks. Dacă data trecută am abordat un subiect mai light, de data aceasta am discutat despre cea mai dificilă parte pentru freelanceri, contabilitatea și fiscalitatea. Invitata noastră, Valentina Saygo a făcut față cu brio întrebărilor venite din toate direcțiile.
Am cunoscut-o pe Anca acum mulți ani, eram studentă în Brașov și făceam voluntariat pentru Let’s Do It, România!, ea venise din București să ne ajute. A fost primul proiect mai mare unde m-am ocupat de media locală. Îmi aduc aminte că eram la radio în Brașov și moderatorul m-a întrebat: “Și ce faceți dacă plouă în ziua Z?”, eu răspund relaxată “Păi le dăm pelerine”. Bineînțeles că nu avem pelerine și nici buget să le cumpărăm. Colegii mei și coordonatorul proiectului au râs mult pe tema asa, eu am avut noroc că nu a plouat.
Săptămâna asta m-a invitat Alex Negrea să discutăm despre freelancing. Dacă nu ați văzut încă video-ul este disponibil aici. Am primit mai multe întrebări la care am răspuns sincer și spontan, însă întrebarea “Ce ai face diferit dacă ai lua totul de la început?”, mi-a dat mai mult de gândit.
Douăzeci și șase de ani m-am plimbat prin lume cu ochii închiși. Mă trezeam în fiecare zi la ora opt să merg la job, parcurgeam aproape același traseu, câteodată cu metroul, câteodată cu bicicleta. Îmi petreceam opt ore sau mai mult la același birou, încercând să fac lucruri grozave, să fiu cea mai bună, să îmi demonstrez mie că pot. Cu banii pe care îi câștigam alergam în prima vacanță și încercam să uit de toate grijile, să mă deconectez. Rar reușeam. Să trăiești atâta timp în semi-întuneric este greu. Este greu de acceptat mai ales după ce ai deschis ochii.